A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el

Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?

„Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră
în om, din afară, nu poate să-l spurce?
Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind
toate curate.” (Marcu. 7/18-19.)
*
„Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa
pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”
(Gen. 1/29.)
*
„Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi
şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!” (Gen. 9/1.)
„Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba
verde.
Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.” (Gen.
9/3-4.)

Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.

...Iată, florile Mele, acum vin şi vă cântă sfintele mironosiţe, sfinţii mucenici, cetele
îngereşti, sfintele fecioare martire. Măi copii, măi copii cu suflet plin de bucurii, o, măi
florile Mele! Mă bucur şi Eu de voi şi de bucuria voastră, căci în această noapte a urgiilor şi a
destrăbălărilor numai voi M-aţi bucurat. O, stau şi plâng, că este plin pământul de păcate
grele ce s-au făcut în această noapte, desfrânări mai rău ca în Sodoma şi Gomora, beţii,
crime, avorturi. Nu Mă pot uita pe pământul Meu, nu Mă pot uita, de groaza fărădelegilor.
Trupul a pus cu desăvârşire stăpânire pe suflet, căci un trup desfrânat şi îmbuibat este un
suflet mort. O, iubiţilor, mâncarea şi neînfrânarea l-au scos pe omul Adam din Eden.
Mâncarea şi neascultarea şi desfrânarea vor umple iadul.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 31-12-1955
***

Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans şi am găsit un drac dormind; nu mai
avea de lucru cu nimeni, că erau toţi ai lui. Iată, M-am dus şi într-o biserică, şi de la uşă până
la altar erau mulţime de draci cu toate răutăţile: cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri
de desfrânare, tutun. Am găsit şi preotul fumând în altar. Dar voi, copii, nu judecaţi, că are
cine să-i judece.

...O, măi copiii Mei, n-am venit să stric şi să vă spun minciuni. Am venit să vă spun
să vă iubiţi unii pe alţii. O, Tatăl Se uită la voi şi nu găseşte între voi suflete plăcute să
împlinească locul în împărăţia cerurilor. Iată, locurile aşteaptă şi nu are cine să le ocupe. Iată,
un creştin zice că nu poate să nu mănânce carne.

1


***

...Vine ziua când pentru o mâncare să rămâneţi afară din grădină, că Adam pentru o
mâncare a fost scos afară. Vedeţi cu mâncărurile în zilele oprite. De ce mâncaţi peşte în zilele
oprite? Ce ziceţi, că nu ce intră în trup spurcă pe om, ci aceea ce iese din gură? O, cum veţi
plânge cu amar! Dar va fi târziu.

O, copii, părăsiţi tutunul, că tutunul e de la dracul. Măi copii, Eu am semănat grâu şi
dracul a semănat tutun. Iată, M-a întrecut, că mulţi ar da pâinea pentru tutun. Bagă de seamă,
că din iad nu mai scapi dacă intri cu toate acestea ce le faci, că nu are cine te scoate.

... Plânge Tatăl, Cel ce a făcut pământul şi toate ce se văd pe el pentru om, şi acum nu
mai e rod, nu mai e horă, nu mai e mulţumire, veselie, nu mai este speranţă; toate sunt triste.
Voi ştiţi de ce nu mai este rod? În loc de rod sunt numai copii morţi. S-a spurcat pământul şi
apele de câte se fac pe el. Au devenit mai rău decât cei ce nu au lege, adică păgâni.

... M-am pogorât cu cei doisprezece apostoli în lanul de grâu şi am găsit în lan o parte
grâu şi trei părţi neghină. Iată ce a făcut dracul: a semănat neghină şi a plecat. Cine este de
vină? Semănătorul, sau păzitorul? O, fraţilor, păzitorul. Păziţi-vă de tot ceea ce este după
voia lui satana, păziţi-vă unul pe altul. Privegheaţi!

...Tatăl a zidit casă de rugăciune şi dracul a zidit salon de dans. Tatăl a făcut vie şi
vin; dracul a făcut cazan de ţuică, şi ţuică a făcut, că şi strugurii îi bagă mulţi şi fac ţuică.
Tatăl Meu a trimis prooroci să vestească vremile, iar dracul a zidit radioul şi difuzoarele. Iată,
cine zice că ţuica nu este de la dracul, nu va vedea faţa lui Dumnezeu.
***

Iată încă un păcat: a părăsit omul pâinea şi se hrăneşte cu foc. M-am făcut un
porumbel şi am întâlnit un om pe cale şi a zis la altul: „Dă-mi un foc, că pâine n-am mâncat
de ieri, dar de tutun nu pot răbda“.
***

...Zice cineva mereu: „Nu mai vreau să fac copii; am patru copii“. Dar de ce nu zice
aşa: „Mă voi culca în alt pat“? Iată, oricum aş da, tot nu e bine pentru tine, creştine.
Împreunarea bărbatului cu femeia a fost pentru naştere de fii şi nu pentru poftă. O, au luat-o
dobitoacele înaintea omului. Dacă s-ar preţui măcar de creştini învăţătura Mea, că la păgâni
nu pot spune acest lucru. Frate şi soră, ferească Dumnezeu să se zămislească copii în
pântecele tău din pofta pe care o ai. Nu te supăra că-ţi spun: acel copil va fi tot bolnav, va fi
răutăcios, că zice cineva: de ce este copilul bolnav sau rău? O, tu nu te-ai gândit la Domnul
Iisus Hristos, şi te-ai gândit cum să-ţi faci pofta. Dacă ar veni moartea în timpul acela, ar fi
greu de tine. Ruşine Îmi este Mie de acest păcat. Înfricoşaţi-vă de acest lucru. Am dat
poruncă să uşurez braţele la femei şi au spus că nu poate el. Fraţilor, cine este creştin, să
lucreze după porunca Mea. Cine nu este creştin, să lucreze după el.

2


***

Omul lacom la toate, strică zidirea lui Dumnezeu. Lăcomia este de la duhul rău. Fiule,
posteşte, tată, că-ţi piere pofta, şi cere de la Dumnezeu înfrânarea trupului tău. Tată, te scoli
noaptea şi nu poţi face rugăciunea, ci poţi alte lucruri urâte şi trec ore întregi aşa.
Tinere, Mă dor ochii uitându-Mă la păcatele tale. O, parcă tu ai fi acela care ţii cerul şi
pământul în palmă. Ah, ce durere mare!

…Am cuvinte minunate, dar cui să le dau? Aceste cuvinte sunt mai curate ca aurul, şi
credinţa voastră nu-Mi îngăduie să vi le dau. Zici că eşti creştin, dar sticla din mână nu o laşi.
Ştii că eşti şofer şi nu bei, că te dă afară din serviciu, dar din împărăţia lui Dumnezeu nu te dă
afară? De la serviciu, nu lipseşti o oră, că te dă afară, dar din grădina lui Dumnezeu nu te
temi că te dă afară când lipseşti?

…Ce frumos este în oraş! Scrie bufet, tutungerie, alimentară; numai moarte nu scrie,
dar scrie moarte în altă limbă. Nu te ridica împotriva Mea, că ai dreptul să spui de ce nu ţi-am
spus că scrie moarte. Nu este păcat să cumperi, dar numai ce trebuie. Fericiţi cei din oraş
dacă nu vă veţi atinge hăinuţele de această smoală.
***

...Domnul Iisus Hristos a scris din cer pe pământ: „Călătorule, adu-ţi aminte de
moarte!“. Cine va găsi bileţelele, să le citească. Închideţi cârciumile şi zăvorâţi-le uşile, că pe
acestea, mai întâi, pământul le va înghiţi.

... Satul acesta, Maluri, va rămâne pustiu, că Mi-a făcut multe necazuri.

...Vai de omul care se face cârciumar! Vai de omul care în zilele de post vinde carne,
care vinde băutură în zilele de post! Fiilor, va veni un om şi va spune: „Această lucrare e
mincinoasă“. Dar Eu vă spun să luăm aminte, că se va deschide pământul şi îl va înghiţi pe
acest om şi mulţi dintre voi vor cădea, căci va veni şi va vorbi la fel în patul său ca şi vasul
Meu, şi va vorbi contra lucrului Meu şi a lucrării Mele şi va fi mare război.
***

Faceţi rugăciune. Fiilor, moşii şi strămoşii voştri făceau rugăciune în cântare. Fiicelor
şi fiilor, unde sunt melodiile voastre? Zice în cartea Domnului Iisus Hristos: „Cântaţi cântare
sfântă“, căci cârciumile urlă de cântece lumeşti. Am întâlnit în cale un om care cânta: „Am
un leu şi vreau să-l beu!“.
***

...Deschide inima, că vine focul din Sodoma şi Gomora. Ca mâine dimineaţă vei
vedea focul cum va arde casa ta şi cum zbiară vitele toate şi fug îngrozite cu focul pe spatele
lor. Uită-te bine, că acelea pe care le vezi goale şi vorbind cu băieţii, nu le vei mai vedea, că

3


acelea au adus sfârşitul pe pământ. Fiilor, nu lăsaţi lucrurile acestea să intre în casele voastre.
Nu lăsaţi să intre focul în casa voastră. Să vadă Dumnezeu semnul la fereastra voastră ca să
scăpaţi. Iar dacă în casa ta vei lăsa să intre fiicele tale goale şi fiii tăi ca ai Sodomei, ai lumii,
atunci nu vei avea scăpare, şi casa ta şi vaca ta şi lucrurile tale vor arde.

...Nici când eram pe cruce nu eram trist cum sunt astăzi. Tată, Eu nu vă dau ţuică.
Ţuica e de la diavol. Eu vă dau struguri, dar beţi cu măsură. Eu ţi-am dat pruna ca pe
smochină, nu s-o fierbi şi s-o faci ţuică. Copilaşilor, fiţi cuminţi, nu prăpădiţi lucrurile
Domnului. Vai de tine, prun care ai făcut pruna şi s-a făcut ţuică din tine! Duhovniceşte
vorbesc. Ascultă bine şi cumpără înţelepciune dacă nu ai. Dar voi cumpăraţi numai porci,
vaci, cai. Cumpăraţi şi înţelepciune. Că te închini şi lui Dumnezeu, dar te închini şi duhului
rău. Posteşti, dar odată cu postul faci şi minciună. Faci milostenie, dar şi furi.

La ziua de judecată nimic de pe pământ nu te poate scoate. Judecata pământească nu
seamănă cu cea cerească. Martorii şi avocaţii cereşti nu primesc bănet, ci te iau din carte,
nimic nu trec cu vederea. Numai Preasfânta Fecioară Maria e miloasă, că de aceea s-a făcut
taina cu ea pe pământ, ca să se roage pentru tine şi ca să o ai mijlocitoare. De aceea vă spun:
nu mai faceţi păcate.
***

Copilaşii Mei, pentru ce aţi făcut din gură şi din gât şi din piept, gură de fum? Nu-ţi
mai arde gura, tată, că toate se vor ierta, dar aceasta nu se va ierta, că nimeni nu te va scăpa.
Mândria i-a cuprins pe toţi ca să fumeze, şi bărbaţi, şi femei. Uitaţi-vă bine, căci ce e azi în
lume, e pieirea acestei lumi, căci ce săvârşeşte omul, nu a fost de când e veacul. Ce e azi! Ce
e azi! Grabnic aduce focul şi judecata.
***

...Copii, mult nu mai stăm aici, şi ne vom muta în altă casă şi vor veni din ţări
îndepărtate, şi când vor vedea hrana voastră (cu carne, n.r.), se vor sminti.

...Fiilor, trăiţi cu frică. Aveţi frică, nu de bătaie, ci de păcat, că nimic nu te pedepseşte
decât păcatul. Vine acela care va pune lacăt şi la ţigară, şi la sticluţă, şi la cărnicică, şi fericit
care nu o va lua nici pe aceasta.

…Fiilor, daţi-Mi şi Mie o bucurie că nu vă veţi abate de la Mine. Mă duc, că am un
popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă
duc şi la el. Când voi veni înapoi, să vă găsesc bine, nu cu carnea în dinţi şi cu băutura. Oiţele
Mele, aşa am spus când am plecat: «Staţi liniştiţi, cântaţi şi fiţi cuminţi».
***

...E pământul plin de trup gol, şi pentru acest trup gol, Dumnezeu a ursit să piară
întreaga suflare. Crezi? Mai bine fugi, creştine, în pustie, ca să nu te înşele, până trece

4


această vreme de necaz. Iar dacă ştii că nu te înşeală, nu te trimit în pustie, că e mai mare
plata aici.
***

...Să ştiţi că Dumnezeu a blestemat toată băutura, în afară de vin, şi era gata să cadă şi
vinul în blestem, dar Maica s-a rugat. Aşa să spuneţi, că Dumnezeu S-a supărat pe beţivi şi a
blestemat, şi a rămas neblestemat numai vinul şi apa. Nu mai poate Dumnezeu îndura beţia,
fumatul, mândria, hoţia şi curvia.
***

...Vedeţi că vine toamna cu ţuica. Ce faceţi la smochine? Le faceţi ţuică? Fructele
care nu sunt bune la mâncare, să le dai la animale. Faceţi şi voi din fructe magiun şi
marmeladă pentru zilele de post, nu faceţi ţuică. (Vezi”Despre post” n.r.) Dacă beţi ţuică, nu
mai treceţi la Mine.
***

...Feriţi-vă de a fi malahişti. Credeţi? Se vede pe pământ om cu om curvind, şi femeie
cu femeie curvind; se vede femeie care curveşte cu degetul; se vede femeie care, când nu-şi
împlineşte pofta, zbiară ca animalul. Voi n-aţi văzut ce am văzut Eu. Sunt bărbaţi care
curvesc cu păsările, cu oile, cu caprele şi cu alte animale. Sunt femei care curvesc cu câinii.
Copilaşii Mei, feriţi-vă de toate felurile de păcate.
***

Toată stofăria şi hăinăria şi toată încălţămintea vor fi aruncate pe străzi. Dar de ce, nu
se spune. Te rog pe tine, nimic să nu foloseşti. Să calci şi să scuipi pe ele, dar nimic să nu
atingi, că te vei face bulgăre de piatră ca femeia lui Lot. Învăţaţi-vă bine aceste poveţe de la
Mine, că ai să vezi stofe şi haine şi ai să zici că de ce s-au aruncat, că erau bune. Nu lua, că a
căzut blestemul peste această purtare necuviincioasă.
***

...Această goliciune nu e de pe pământ şi nici în carte nu scrie de ea, că n-ar fi avut
loc, şi aceasta nu e de pe pământul ţării româneşti, ci din ţară foarte murdară, de la armatele
care au fost pe aici.
***

A intrat această păsărică în ciori şi mănâncă şi ea ce mănâncă ciorile, şi hoituri
mănâncă. Acum mănâncă hoituri, că e cu ciorile. Am văzut odată cum a venit din străinătate
un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi au găsit ciorile
pe câmp un stârv spurcat şi s-au aşezat şi l-au mâncat. Şi Petru zice: „Vai, Doamne, aşa
mâncare mănâncă ciorile acestea?“. Şi am zis: „Aşa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori“.

5


Şi i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu ştie, carne şi de
om, şi de căţel, şi de pisică, şi de şoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest
stârv e în magazine. Creştine, ţine ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi.
Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar şi Eu am spus: „Aşa vor ajunge robii
Mei“.

Am grăit de multe ori: nu mai mâncaţi lucruri care nu ştiţi de unde sunt. Mâncaţi
lucruri făcute de voi.

...Tată, ce faceţi voi? Dacă Eu M-aş apuca să vă spun toate, toate, M-ar apuca
sfârşitul. Ce faceţi voi? Unii mâncaţi, şi alţii vă jeliţi; unii tremură de frig, şi alţii, cu şapte
haine pe ei; unii vă rugaţi, şi alţii chefuiţi şi vă îmbuibaţi.
***

...Nu mai e anul 1954. O, nu mai sunteţi de atunci, şi sunteţi de astăzi, când se uită
moartea pe fereastră să numere pe cine să ia cu grămada. Duhovniceşte vorbesc. Nu vorbesc
de roşul de pe buze sau de sprâncenele făcute, ci vorbesc de credinţă şi de suferinţă, şi voi nu
aşteptaţi sfârşitul, că ţi-a şoptit satana la ureche că nu se mai sfârşeşte acest veac, şi te minte,
tată.

...Fiţi învăţaţi, că au ajuns animalele mai înţelepte ca oamenii, că pasărea când bea
apă, după fiecare înghiţitură Îmi mulţumeşte.
***

Când va pieri soarele, să nu vă speriaţi. Când se vor dărâma munţii, să nu vă speriaţi.
Fiţi creştini desăvârşiţi, că moartea a venit prin păcate. Veţi fi o insulă. Lumea nu va putea
trece la voi. Odată, pe vremea moşilor şi strămoşilor, purtau lucrurile lor în coşuri de papură,
dar voi aveţi genţi. Nu purtaţi geantă cu toartă lungă, ca lumea. Nu purtaţi ceasuri la mână şi
broşe în piept. Nu purtaţi luxuri. Oiţele Mele, lucruri diavoleşti se găsesc la creştini: inele în
degete.
***

...Cum se vor pârli picioarele care astăzi înnebunesc bărbaţii după ele! Cum se vor
pârli buzele pe care astăzi le vopsiţi! Cum se vor pârli ochii şi sprâncenele făcute de tine!
Cum se vor pârli mâinile acelea fine, care plac bărbaţilor!
***

...Am dat îngăduinţa să aveţi aparate şi găsesc creştinii la meciuri. Interzis!
Interzis, creştine, să te uiţi la meci! Eu nu Mă duc la meci, şi nu este îngăduit la nimeni.
Cine a îndrăznit, a greşit, şi la trecerea din viaţa aceasta, acei negri care au făcut meciurile, îi
iau şi îi bagă în iad. Ce e aceea „meci“? E ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor

6


voştri. Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare
idol din vremile voastre. .
***

...Femeilor, duhovniceşte vorbesc: va veni în casă la tine şi te va chema la serviciu.
Ce vei face? Şi zice o minciună, că munciţi pentru sinistraţi. Şi tu ai fost sinistrat, şi nu
ţi-a băgat nimeni o pâine în casă. Sinistraţii de azi sunt pedepsiţii care n-au crezut
lucrul Meu.

...Să ştiţi că mulţi vor fi sigilaţi în mormânt, că pe unde bagă Trupul Meu, bagă şi
trupul duhului rău; pe unde bagă Sângele Meu, bagă şi sângele duhului rău.

...Fiecare să mănânce din această mană dulce. Nu cârtiţi în ziua postului. Nu cârtiţi în
ziua duminicii. Nu cârtiţi în ziua sărbătorii, căci fiecare sărbătoare îşi va iubi ai ei copii.
***

...Vai de pruncul care e botezat cu lăutari, cu chef şi cu dansuri! (Vezi „Despre
Botez”, n.r.) Vai de mortul care e îngropat cu lăutari! Vai de mortul care s-a îngropat, şi s-a
dat băutură la îngroparea sa!

...Nu jucaţi meci. Nu jucaţi pe scenă. Aceasta nu e îngăduit, şi am mai spus.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 15.07.1977
***

...Voi, copilaşii Mei, trăiţi din legea scrisă de Domnul Iisus prin proorocii pe care i-a
avut. Nu faceţi legi cum vreţi voi, că legea voastră strică legea dumnezeiască. Unde scrie
post, este scris de Domnul Iisus Hristos ca să se ţină. Unde este scris duminică, aceasta
este scrisă de Domnul Iisus Hristos şi este pusă să se ţină. Unde este scris sărbătoare,
aceasta este scrisă de Domnul Iisus Hristos şi este pusă să se ţină. Nu o strica, de ţi-ar sta
capul unde-ţi stau picioarele, că dacă ai stricat-o, te vei număra printre oase stricate; dacă ai
stricat-o, te vei număra printre morţi; dacă ai stricat-o, te vei număra printre osândiţi; dacă ai
stricat-o, vei auzi cuvintele: „Du-te de la Mine în focul de veci!“. De aceea v-am chemat la
Mine şi v-am spus să păziţi legea lui Dumnezeu.
***

De ce mănânci foc? Se aude din cer că o parte din creştini stau la masă cu păgânii
care mănâncă foc. Se aude la cer când zice omul: „Prietene, dă-mi un foc“, şi prietenul îi dă
bucuros foc. A făcut grămezi de foc pe pământ. Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul,
care în curând va arde totul. Israele, Eu, să fiu în locul tău, M-aş îneca de ce stă în faţa ta, M-
aş arde de ce stă în mâna ta. Israele, din pricina nelegiuirii care a ajuns la culmea culmilor,
vei pieri. Fugi astăzi! Fugi astăzi! Israele, fugi de foc, fugi! Caută, că încă n-a murit duhul
tău; se mai află, undeva, în viaţă. Du-te şi îl caută, şi cu el te împacă. Roagă-l să te
primească, să te ierte, şi îngerul să stea de-a dreapta ta, căci îngerul vesteşte pustietatea care

7


te chinuieşte. Israele, poporul Meu, mănâncă mană de la Dumnezeu, ca să se vindece duhul
tău, ca să se vindece duhul şi trupul tău. Mănâncă mană, căci numai cu pâine şi cu carne şi cu
foc trăieşte astăzi omul care s-a înstrăinat de Dumnezeu. O, chipule sfinţit, pentru ce te-ai
pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?
***

...Dacă v-aţi îmbolnăvit, ziceţi că aţi postit, că nu aţi mâncat. Tată, să ştiţi că de post
nimeni nu se îmbolnăveşte, că moşii şi strămoşii voştri aveau putere mare prin post.
Unde este Daniel, care trei zile şi trei nopţi nu a mâncat şi nu a băut? că s-a făcut prieten cu
Daniel şi împăratul, că l-a pus pe el la masă şi l-a întrebat cum a făcut el de s-a împrietenit cu
leii.
***

...Nu vă îngrăşaţi trupul, şi să vă îngrăşaţi duhul, căci pe trupul îngrăşat pământeşte,
toate durerile îl lovesc, iar trupul îngrăşat duhovniceşte, toate durerile le biruieşte. Cine este
sănătos în duh, acela va sfărâma orice piatră care stă împotriva sa.
***

...Iată, astăzi, omul doar când doarme nu mănâncă. Încolo, tot timpul mănâncă şi bea.
Îmbuibarea omului de azi întru toate l-a dus la judecată. Cine va fi osânditorul omului?
Păcatul şi tatăl păcatului. Dumnezeu a măsurat cu măsură şi cât să mănânci şi cât să dormi şi
cât să munceşti şi cât să te veseleşti. Toate sunt cu măsură, dar tu ai stricat măsura dreaptă şi
ai făcut măsura strâmbă. Ascultă, că adevăr adevărat grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura
cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său! Dacă ai fi ţinut măsura lui
Dumnezeu, nu erai nici bolnav, nu erai nici cum eşti astăzi, şi erai într-un mare rai. Împacă-te
cu Dumnezeu, şi tu, bolnavule, şi tu, sănătosule. Împăcaţi-vă cu Dumnezeu şi reparaţi-vă
greşeala. Ştergeţi-vă greşeala, ca să nu se afle la ziua de judecată, că dacă o grupă de creştini
se află astăzi pe pământ în viaţă bună, se repară tot neamul, şi cel de pe pământ pe care îl ai,
şi cel osândit pe care îl ai.
***

...A zis Domnul Iisus: „Lungeşte-ţi rochiţa!“, şi s-a uitat urât la Mine. A spus Domnul
Iisus: „Te-am văzut fumând!“, şi s-a uitat ca cel mai aprig duşman al Meu. Nici Caiafa, nici
Irod nu s-au uitat aşa de aprig ca acel fecior sau fecioară. A spus Domnul Iisus Hristos: „Să
nu se poarte creştina cu capul descoperit, să nu se poarte cu piciorul descoperit, să nu se
poarte cu tocuri la încălţăminte, ascuţit sau înalt“. Şi la aceasta a fost mare război între Mine
şi ei. Acum nu mai zic nimic. Tac şi înghit Eu, că e rândul Meu, dar mai târziu e rândul tău,
că vei înghiţi până te vei umfla şi vei crăpa şi vei striga şi nu te voi salva. E greu, tată, e greu
ca cineva să facă ascultare de învăţătura Mea. E greu, e greu, tată. Asta e suferinţa vasului
Meu: neascultarea poporului. (Vezi tema „Trâmbiţele apocaliptice”, n.r.) Asta e, tată:
neascultarea poporului întru toate. Fiule, putere am s-o vindec Eu, dar s-o vindece poporul
care o chinuie.

8


***

Oiţele Mele, plin e pământul de oi, dar nu sunt de valoare ca voi, nu sunt scumpe ca
voi. Vei vedea cum se va vinde oiţa pe nimica toată, dar pe tine nu are cu ce să te plătească
cine vrea să te cumpere astăzi. Nu te da pe o sticlă de băutură. Nu te da pe o friptură sau pe o
mâncare bună. Nu te da nebun pe o femeie. Nu-ţi pierde preţul pe care ţi l-a dat Dumnezeu.
***

...Fiule, am spus odată să nu se bea mai mult de trei pahare cu vin, dar creştinul a
făcut paharul de o litră. Domnul nu a băut pentru poftă.
***

Să ştiţi că sunteţi la sfârşit. Nu mai poate Dumnezeu răbda curvia, fumatul, ştiinţa
falsă, mândria şi goliciunea. Du-te, tată, cum Mă duc şi Eu, du-te în bisericuţă şi vezi câte
fiinţe stau în bisericuţă. Du-te şi la mare şi vezi, că nu se mai pot număra cât sunt de mulţi.
***

...Cine bea alcool, acela să nu se aştepte la bine. Cine a pus o picătură de alcool pe
masa sa, nu zic în gura sa, de la acela a plecat Dumnezeu cu binecuvântarea Sa. Ai văzut pe
Domnul bând alcool pe pământ? Dar nu a băut decât apă şi vin. Vin a băut ca să se
împlinească ce s-a zis prin prooroci.

Cine pune alcool la pomană, la praznic sau la parastase, nu este primit de Mine.
***

...Tată, gândiţi-vă la durerile ce vor veni peste trupuri. Nu poate omul suferi durerea
de măsea, dar ce va face omul când va suferi pentru orice păcat? Lumea care trăieşte în
curvie şi în beţie, va trece prin chinuri şi va striga moartea, dar nu voi trimite moartea până ce
nu voi spăla urma păcatului. Mă uit şi privesc peste tot pământul. Copii de-o şchioapă cu
ţigara în gură. Se întrec la beţie femei şi bărbaţi.
***

...Prin această pregătire vreau să te deosebesc de lume, să n-ai nimic legat cu lumea,
să-ţi fie gândul numai să-L bucuri pe Dumnezeu şi pe aproapele, şi hrana să-ţi fie curată, nu
cu boldul cărnii. Carnea e pierzare de suflet. Eu nu M-am hrănit cu carne. Tată, păstraţi-vă
curaţi.

...Eu, pe pământ cât am stat, am hrănit popoarele şi pe Mine cu peşte. Să ştiţi că nu tot
peştele se mănâncă.

9


***

Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu şi am spus să se întoarcă la hrana cea
din Eden creştinul, ca să rămână viu şi ca să se sfinţească. Eu aşa am lucrat cu tine, popor
cules din lume, şi ţi-am adus de ştire una câte una, cu uşorul, ca să nu ţi se pară greu. Şi când
era calea mai largă, Eu strigam şi îţi spuneam că vine vremea să fie uşa strâmtă când va fi să
intri în odaia slavei lui Dumnezeu, Care va veni înaintea ta ca să te întâmpine în necazul
cel mare. Eu ştiu ca Mine şi nu ca tine. Eu ştiu, tată, de ce-ţi cer şi această treaptă. Eu nu
vreau să te las să-ţi fie greu atunci când nimeni nu-ţi va mai da nimic, şi vreau să fii
pregătit bine şi din vreme, ca să te cunoască Dumnezeu şi să-ţi trimită atunci hrană cerească,
aşa cum i-am dat lui Israel în pustie, că şi atunci am voit cu tot dinadinsul să-l fac curat pe cel
ce era binecuvântat, dar el a poftit de pe pământ şi a picat din cer, şi nu s-a bucurat de mana
care venea din cer. Aşa este şi acum: nu se bucură creştinul ca să înveţe cum să se
întoarcă acasă, şi vrea ca pe pământ, dar Eu voi face cer pe pământ, şi va fi precum în
cer aşa şi pe pământ.

…Primeşte, tată, vestirea Mea şi hrăneşte-te cu cele ce au fost date la început spre
hrana făpturii Mele, că vreau să sfârşesc cu duhul cărnii, cu duhul lumii din tine. Tu vezi
bine că duhul pofteşte împotriva trupului, iar trupul, împotriva duhului. Să biruiască duhul,
tată, să-ţi fie duhul mai tare decât trupul, căci ceea ce iese de la trup, trup este, iar ceea ce
iese de la duh, duh este. Eu am binecuvântat, aşa cum spui tu, şi am zis să se mănânce dacă
omul a mâncat, dar de la început n-a fost aşa. La început l-am făcut pe om şi i-am suflat viaţă
fără de moarte, şi omul nu M-a ascultat, şi a cunoscut moartea şi a murit. Dar Eu voiesc să-i
dau înapoi viaţa cea fără de moarte şi tinereţea cea fără de bătrâneţe, şi aceasta este
lucrarea la care voieşte Domnul să ajungă.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-
08-1993
***

Vorbeşte Domnul cu tine, poporul Meu care eşti cu duhul venit la praznicul cerului.
Dar iată, sloboade Domnul un picuţ de tăcere de cuvânt, şi merg cei din grădina cuvântului,
merg să guste ale Mele dintru ale Mele, şi iar vom lua cartea şi vom aşeza în ea cele ce vor fi
să ia fiinţă în cartea aceasta. Binecuvântată să fie hrana cea pentru trup, şi cerească să fie
prin binecuvântare. Şi nu se zice: „Poftă bună!“ la masă, căci pofta a scos pe om de la
masa cerului, şi se zice „Binecuvântată să fie masa, şi bucatele ei să fie cereşti!“. Şi vom
merge apoi înainte cu cuvântul cel despre îngeri în această zi de sărbătoare. Amin, amin,
amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,
din 21-11-1993
***

O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească
cetăţile creştine, şi iată, aşa este şi azi. Lasă-Mă, tată, să-ţi mai ţin calea încă, să te mai
îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ţi-am spus mereu
să ţii poruncile, tată. Ţi-am spus, şi iată, îţi spun să iubeşti pe Dumnezeu şi pe cel ce slujeşte
lui Dumnezeu. Să nu-ţi faci alţi dumnezei ţi-am spus. Să nu-ţi faci averi şi pofte, şi voia ta să

10


n-o faci. Ţi-am spus să respecţi pe Dumnezeu întru ale Sale. Ţi-am spus, tată, să nu ucizi,
să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minţi, să nu fii lacom de bunul cuiva. Şi iată,
acum din nou ţi-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău şi întreabă-Mă să-ţi spun
ce să înţelegi şi ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci?
S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, şi Eu am scris să nu se facă aceste păcate.

Vreau să sun gongul deşteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai
verşi sânge, fiule; aşa vreau. Tu ai să zici că nu verşi sânge şi că nu ucizi, că nu mai ucizi.
Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu ştia ce înseamnă testamentul în care
stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, şi după
aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre şi plătea păcatul cu
sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, şi sângele de la
animale şi de la păsări se vărsa pentru ispăşirea omului. Nu este obligaţie să faci păcat, dar
este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se ştie că cineva a
păcătuit. O, ce ruşine, tată! Să facă omul păcat şi să plătească animalul pentru curăţirea
păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Şi asta nu a fost de
ajuns, că omul tot nu s-a curăţit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a
păcătuit până la sfârşit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine.
Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o
fală, tată, şi ar trebui să-i fie ruşine şi sfială omului şi să se îndrepteze omul înspre dreptate,
că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui
Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei ştiau că pentru
păcate trebuie sânge şi jertfă şi dacă ştiau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am
spus aceasta. Din contra, Eu am spus: «Mi-e scârbă de jertfele voastre şi Îmi sunt
dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceţi?». Eu le cerusem să Mă iubească şi să nu
păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă
nedreptate. Eu asta le spusesem. Ruşine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau
un ied sau un junc pentru păcatul săvârşit de om, şi scris este în Scripturi: «Pământul va da
pe morţii lui, şi marea, pe morţii ei, şi iadul, pe morţii lui». Şi ce va face omul? Că şi omul
trebuie să dea pe morţii lui, fiinţe nevinovate, înghiţite de pântecele omului sau ucise în
numele păcatului omului. Ruşine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Ruşine
este să facă omul păcat şi să-L omoare pe Dumnezeu pentru păcatul său. Scris este: «Pentru
un drept nu moare nimeni, dar pentru un păcătos trebuie să se găsească cineva să moară».

Carnea mâncată de om îi omoară omului mintea, îi aduce vină omului. Eu n-am
voit să mănânce omul carne. Eu n-am voit să fie moarte peste făpturi. De la început a fost
voia omului înaintea Mea, şi aceasta a adus moartea. Voia omului a adus moartea. Eu nu-i
cerusem lui Abel să ucidă mielul. El a voit; a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Aşa a
voit el pentru Dumnezeu, şi Eu am luat dragostea inimii lui, dar pentru ucidere a plătit
Abel cu sângele său.

De la început a fost ucidere, măi fiilor. Eu n-am cerut oamenilor să aducă animale
jertfite înaintea Mea, dar pentru păcatele oamenilor omul a făcut lege, a scris dinte pentru
dinte, aşa a scris omul pentru păcatul săvârşit, păcat pentru păcat a scris, păcat şters cu alt
păcat, şi Eu am văzut că aceasta nu avea nici o putere pentru salvarea omului din stricăciune.
Legea vădeşte păcatul, căci pentru păcat, cel păcătos aduce jertfă de ispăşire, şi i se află

11


păcatul. Eu am venit pe pământ şi am murit jertfă pe cruce, Mi-am vărsat sângele pentru
păcatul omului, şi omul se laudă şi stă tolănit în păcate, că zice că Eu Mi-am vărsat sângele
pentru păcatul lui. Ce ruşine! Măi fiilor, Eu Mi-am vărsat sângele pentru cel ce se foloseşte
de această jertfă, pentru cel ce se lasă luminat de lumina din Mine, nu pentru omul care
păcătuieşte pe seama jertfei Mele.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul, din 20-01-
1995
***

Sun din trâmbiţă peste tine să te pregăteşti cu post de patruzeci de zile, şi vom
întâmpina sărbătoarea deschiderii cărţii, a desfacerii peceţilor cărţii, iar tu eşti scris în
cartea aceasta şi te numeşti Israel, popor al Domnului. Să vină străjerii, să vină sutaşii tăi
înaintea ta şi să-ţi aducă cuvântul Meu ca să-l împlineşti, şi să rămâi apoi pe veci în sfinţenie
cerească pe pământ şi în trupul duhului tău, căci trupul tău fi-va să se vadă templu al Meu în
vremea care mai este, şi va umbla după tine omul care va căuta pocăinţă şi scăpare. (Vezi
tema: „Cartea Mielului”, n.r.)

Fiule, poporul Meu, să posteşti, tată, patruzeci de zile; să nu te mai dai la mâncări
timp de patruzeci de zile. Îţi voi da putere mare, fiule, poporul Meu. Îţi voi da saţ ceresc,
Israele, iubitul Meu fiu. Mănâncă, tată, pâine după ce trece ziua. Mănâncă, fiule, grâu, aşa
cum a mâncat Rut, fiica Moabului, care a găsit milă în Israel culegând spice de grâu de pe
urma secerătorilor. Rut era rudenie cu neamul lui Avraam, şi am adăugat-o lui Israel şi am
scris-o în numărul strămoşilor Mei cei de după trup. Iată ce face postul, căci pe această fiică a
condus-o spre Dumnezeul lui Israel. Omul care mănâncă grâu, acela se îndumnezeieşte în
duh şi în trup, căci taina bobului de grâu este ca de aici şi până la cer de mare, fiule,
poporul Meu; este o putere mare în om. Eu i-am deprins pe apostolii Mei întru
această*, şi vreau să te deprind şi pe tine, Israele de azi, popor de apostoli de la sfârşit. Vreau
şi tu să mănânci grâu, şi îţi voi da multă, multă sănătate dacă Mă vei asculta să iubeşti hrana
aceasta; şi îţi voi da duh de sfinţenie, căci bobul cel viu de grâu va lucra în tine şi Mă va
creşte pe Mine întru tine, şi tu Mă vei iubi cu mare har şi cu mare iubire. Vin să te pregătesc
bine şi să te învăţ să mănânci sămânţa de grâu şi sămânţa de untdelemn, lapte şi miere din
cele crescute de Mine pentru cel sfânt de pe pământ. Vin şi Mă zidesc prin cuvânt înaintea
ta şi îţi dau învăţătură de înţelepciune a vieţii fără de sfârşit, căci va fi să treci cu Mine
o punte, ca să nu rămâi să guşti şi tu din sfârşitul lumii. Iată, lumea va rămâne pe
pământ şi îi va sluji lui antichrist, dar cu tine voi fi Eu, şi îţi voi sfinţi trupul şi mintea şi îţi
voi binecuvânta pâinea şi apa şi sămânţa de grâu şi de untdelemn, şi îţi voi binecuvânta
roadele cele curate, bucate curate din pământ binecuvântat de Mine. (Vezi tema: „Antichrist
şi fiara apocaliptică”, n.r.) Postul este de folos numai celor ce iubesc postul. În vremea
postului cel curat diavolii nu mai au curajul asupra ta, iar îngerii se desfată cu cei ce postesc.
În vremea postului trebuie să se stingă mândriile, pretenţiile şi vicleşugul cel ascuns din om,
dar omul lumii de azi nu ştie rostul şi puterea postului. Postul însănătoşeşte pe om şi îl
hrăneşte sufleteşte. Tot trupul omului trece spre însănătoşire prin post. Omul, tată, nu crede
că toată boala trupului şi a sufletului vine de la mâncare şi de la pântecele cel cu mâncare. Nu
mai crede omul aşa ceva. Zice omul că nu are vitamine dacă nu mănâncă, aşa zice omul
ştiinţei. O, are dreptate omul ştiinţei, dar nu ştie cum să aibă. O, dacă omul omoară mâncarea
şi numai apoi o mănâncă, şi dacă aşa face cu toată viaţa din mâncare, de unde, tată, să aibă

12


mâncarea viaţă şi putere? Mâncarea este muncă trupească, iar postul este muncă
duhovnicească, măi fiilor. Proorocii aveau postul peste viaţa lor, şi de aceea vorbea Duhul
Sfânt peste ei. Cine, Israele, să mai creadă că glasul Meu cu tine este Duhul Sfânt de peste
tine? Tu, poporul Meu, ai avut rânduială de post şi de mâncare şi de trăire şi de sfinţire, tată.
Ferice ţie dacă M-ai ascultat! Iată, dacă nu M-ai ascultat întru toate, ascultă-Mă, poporul
Meu, ascultă-Mă întru toate, până la punte, tată, şi vei vedea apoi pentru ce M-ai ascultat.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru România, din 04-03-1995
(* Vezi şi Evanghelia Păcii a lui Ioan, n.r.)
***

O, copilaş poporul Meu, mănâncă, tată, mană, şi să nu-Mi ceri carne, că nu-ţi mai
dau. Dacă lui Israel i-am dat carne, ce bine i-am făcut? Că s-a întors în moarte Israel dacă i-
am făcut voia. Ţie, Ierusalime, omul Meu cel nou, nu vreau să-ţi mai fac voia, şi vreau, fiule,
să te deprind să vrei voia Mea. Nu te mai tot întreba pe tine, şi întreabă-Mă pe Mine, fiule, de
ce-ţi zic Eu ţie Ierusalim nou? Pentru că tu eşti făcut de Mine om nou, şi omul nou are pe
Duhul Sfânt sălaş în Care stă. (Vezi tema “România - Noul Ierusalim - Noul Canaan”, n.r.)
Tu eşti înconjurat de Duhul Meu Cel Sfânt, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu în Tatăl şi în
Fiul, din Tatăl şi din Fiul. Lucrarea Duhului Sfânt se numeşte Rusalii, se numeşte Ierusalim,
iar tu eşti omul Meu cel nou, născut din Fiul lui Dumnezeu Cuvântul. Tu eşti Ierusalim nou,
căci Cuvântul este Duhul Sfânt, este Dumnezeu în duh, Care vine şi face om nou din cuvânt.
Mănâncă, Ierusalime, Duh Sfânt, şi să nu pofteşti carne ca Israelul lui Moise, că Israel de la
Moise a cerut carne, fiindcă Moise era scula Mea pentru Israel. Am voit să-l fac pe Israel om
nou şi să-l deprind să mănânce mană, şi apoi lapte şi miere. Da’ de unde, tată! că el n-a vrut,
şi s-a întors iar la carne. N-a voit ca Mine, şi a voit ca el, ca omul lui cel vechi a voit omul lui
Israel. Omul, Israele, n-a întrebat pe Domnul când a mâncat carne. Omul a mâncat, şi
Domnul a văzut ce face omul. Mănâncă mană, Ierusalime, căci cuvântul este mană din cer.
Mănâncă şi nu te plictisi ca Israel.

Pace ţie, poporul Meu! Mă aşez cu tine la sfat, cu tine la masă de cuvânt, că e
sărbătoare, tată. Pace ţie, casa Mea! Pace ţie, Israele, odihna Mea şi aşternutul Meu! E
sărbătoare, fiule, şi Eu vin să cinez cu tine. Mă rup şi Mă pun pe masă de sărbătoare, aşa cum
M-am pus pe cruce ca să Mă dau jertfă omului. Poporul lui Israel aducea jertfă lui Dumnezeu
carne de animal, iar Dumnezeu a pus jertfă pentru Israel pe Fiul Său Cel Unul. M-am pus
jertfă pe cruce şi M-am fărâmat şi M-am pus omului pe masă spre hrană. Aşa cum pui tu pe
masă hrană şi pâine ca să mănânci, aşa M-am pus Eu pe cruce, ca să ai tu ce mânca, tu, cel
flămând de la sfârşit. Omul aduce jertfă din ceea ce are, iar Domnul a adus ceea ce are.
Domnul S-a dat pe Sine, ca să aibă omul pe Domnul. Domnul S-a dat omului, şi omul a
voit carne de animal şi de pasăre şi de alte vietăţi.

O, poporul Meu, popor al mângâierii Mele! M-am dat lui Israel spre hrană, şi s-a
săturat şi M-a lăsat. M-am făcut pâine care cobora din cer pe nori până deasupra taberei lui
Israel, şi el M-a schimbat cu carne. El carne a poftit, şi cine pofteşte moare. Când am
făcut întâi pământul şi pe om, omul a mâncat carne şi nu L-a întrebat pe Domnul. Omul
aducea jertfă Domnului, dar nu L-a întrebat pe Domnul. Domnul nu putea intra în pofta
omului, căci omul poftea, şi apoi mânca, căci păcatul s-a făcut poftă şi a crescut în om. Când

13


am făcut pământul cel de acum, omul a mâncat carne şi n-a întrebat pe Domnul dacă îi dă
voie să mănânce.

O, poporul Meu, cel mai bine este ca omul să-L lase pe Domnul să spună, căci cine
spune întâi, acela a creat cuvântul şi fapta cuvântului. O, când omul se face Dumnezeu, ce să
mai facă Domnul? Israel, de bine ce a mâncat viaţă din cer, a voit apoi să mănânce moarte de
vietate, carne a voit Israel. Noe după ce a ajuns la capătul potopului, după ce Domnul i-a
spus să iasă din corabie el şi casa lui şi toate animalele ce erau în corabie, după aceea a
făcut jertfelnic şi a jertfit animale pentru Dumnezeu. El a jertfit cu dragoste, dar cu
dragostea lui din el, nu cu dragostea lui Dumnezeu în el. Nu i-am spus Eu lui Noe să
aducă jertfă. Am luat dragostea lui şi am spus în inima Mea: «Să nu mai blestem
pământul pentru pricina faptei omului, pentru că plăsmuirile gândului omului sunt
plecate spre rele din tinereţile lui». Am zis în cugetul Meu să nu mai pierd, să nu mai
nimicesc toate vieţuitoarele precum am făcut. Cugetul lui Noe s-a plecat spre a jertfi animale
după ce a trecut potopul, şi dacă aşa am văzut, am lăsat tot aşa ca şi până în potop, că omul
Mi-o luase înainte şi folosise tot jertfa lui. Aşa şi Israel, de bine ce ajunsese în Canaan a luat
şi a adus jertfă lui Dumnezeu, dar fără să-i spună Dumnezeu. Ce să-i mai spună Dumnezeu
omului care îşi alege ce să facă? De aceea zice Scriptura că jertfa plăcută Mie este duhul
umilit.

…Israele, Israele, fii deştept, tată, că ai înaintea ta plata omului care a voit ca el.
Israele tată, duhul cel umilit primeşte de la Domnul, şi nu aduce Domnului. Duhul omului
umilit aduce Domnului ceea ce-i cere Domnul să aducă. Omul umilit aduce ascultare. Omul
umilit aşteaptă pe Domnul. Omul umilit nu ia îndemn din sine. Acesta este un duh umilit şi
nu altfel. Cel umilit se roagă pentru voia Domnului în el, aşa cum am învăţat Eu pe ai Mei să
se roage, că aşa i-am învăţat să spună: «Facă-se, Doamne, voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ».

O, Israele, mângâierea Mea de şapte veacuri! Pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în
cer. Copilul Meu, Eu când am venit din cer pe pământ, a trebuit s-o iau de la pământ, nu de la
cer. Am făcut ca pe pământ şi M-am pus jertfă pe cruce, ca pe pământ, nu ca în cer. Am făcut
voia omului, ca pe pământ. Am judecat voia omului, asta am făcut prin jertfa Mea de pe
cruce. Noe plăsmuia în gândul lui să mănânce carne, să bea vin, iar Eu i-am încuviinţat aşa
cum a voit el, şi cu mare smerenie am adăugat şi voia Mea lângă voia lui, că aşa i-am spus:
«Mănâncă tot ce se mişcă şi ce trăieşte, precum v-am dat Eu toată iarba verde». Eu
dădusem omului, dar omul îşi dăduse şi el. I-am amintit lui Noe ce am dat Eu omului spre
hrană, dar voia lui Noe a fost mai întâi, şi apoi i-am amintit şi de rânduiala Mea.

O, Israele, Israele, cugetul omului şi plăsmuirile cugetului sunt aplecate spre rău din
tinereţile omului, de la început, fiilor. Dar vine, tată, vremea omului nou, vine, şi a şi
venit, căci Eu am venit. Am venit şi în trup, de M-am dat jertfă ca pe pământ, de M-am dat
hrană omului, ca să înţeleagă omul ce trebuie să mănânce. Am venit şi în duh, şi iată, Mă
fac mană cerească, Mă fac cuvânt, şi în curând Mă voi face saţ îndestulat întru mâncare
nestricăcioasă, venită din cer pe pământ.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-1995
***

14


Omul vrea carne, nu vrea cerul. Omul zice că Ilie proorocul a mâncat carne şi s-a
dus la cer. Dar tu, omule care spui aşa, tu nu ştii de unde a mâncat şi ce fel de carne a
mâncat Ilie prin corbii Mei. (Vezi tema: „Enoh şi Ilie”, n.r.) Omul se rătăceşte cu
Scripturile în mână şi nu caută în ele mântuirea, nu caută să se uite bine în oglindă. Eu vreau
să-i dau omului înapoi viaţa, şi omul nu caută spre Mine, dar am ieşit Eu spre el, şi să stai,
poporul Meu, să stai bine în lucrul tău cu Mine, că am, tată, de împlinit cu tine cele din urmă
Scripturi. Israele, Israele, să crezi, fiule, în Scripturi, că nimic străin n-am adăugat azi ţie prin
învăţătura Mea cea proaspătă, nimic în afară de cele scrise în Scripturi.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie, din 02-08-
1996
***

Stau în mijlocul poporului Meu credincios şi Mă fac cuvânt din cer şi tălmăcesc
Scripturile Mele, ca nimeni să nu poată spune că n-a ştiut ce am spus Eu atunci şi acum. Sunt
gata să Mă las descoperit în toată slava Mea (Vezi „Slava Domnului”, n.r.), dar cei ce au pus
mâna pe cheile împărăţiei cerurilor, au pus sub obroc Scripturile venirii Mele cea de a doua,
şi fac şi aceştia ca vierii care n-au primit pe stăpânul viei, dar Stăpânul viei vine, că a sosit
culesul, şi va fi cules tot rodul cel bun, iar nerodirea se va alege deoparte, cu fiii ei. Cuvântul
Meu este culegătorul rodului său, iar cel ce este de la Dumnezeu, va asculta cuvântul Meu
şi va crede, şi va fi cules. Amin.

O, omule al bisericii, iată, cuvântul Meu este adevărul. Am spus că-ţi voi trimite carte
prin fiii cuvântului Meu şi îţi voi tălmăci Scripturile, limbile Duhului Sfânt care au scris
Scripturile prin oameni sfinţi. Vin să te întreb de ce nu cauţi Duh Sfânt în Scripturi? Cel ce
nu voieşte să fie sfânt cu duhul şi cu trupul, acela calcă poruncile Mele, acela tălmăceşte
Scripturile după a lui socotinţă, şi unul ca acela găseşte în Scriptură să mănânce carne, iar Eu
am zis: «Ferice de cel care nu se sminteşte întru Mine, întru cuvintele Mele». Am zis pe
vremea trupului Meu: «Nu este nimic din afară de om care intrând în el să poată să-l
spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă». Iată, această Scriptură o
răstălmăciţi voi, oameni ai bisericii; aceasta şi altele ca aceasta. Aşa găseşte omul prilej
de sminteală în voi, şi de aceea zice Scriptura că sunteţi călăuze oarbe. Ce să învăţaţi voi pe
oameni de Mine dacă nici voi nu credeţi în Mine? Veniţi la poarta cuvântului Meu şi nimeni
nu e mai necredincios ca voi. Voi vorbiţi cel mai urât, voi vă daţi cei mai tari, cei mai mari,
dar voi nu căutaţi Duh Sfânt. Ziceţi că Eu sunt demon, că Eu sunt îngerul întunericului. O,
dacă aş fi îngerul întunericului v-aş învăţa întunericul prin acest cuvânt, dar Eu vă învăţ
lumina Tatălui Meu. Dar iată, voi sunteţi cei ce învăţaţi pe oameni întunericul şi le ziceţi
că ce intră în gură nu spurcă pe om şi că toate bucatele sunt curate. Iată, scriu carte
pentru voi şi vă spun că bucatele nu sunt carne. Bucatele sunt bucate şi carnea e carne.
Bucatele sunt ceea ce am spus Eu de la început să mănânce omul, iar ceea ce mănâncă
omul, îşi ia singur, nu-i dau Eu, că Eu i-am dat, şi omului nu i-a plăcut şi a mâncat carne, şi
când am văzut aşa, ce puteam să-i mai fac omului? Nu puteam, aşa cum nici cu voi nu pot,
nici cu voi, cei care ziceţi că sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. Nici cu voi nu pot, nici în voi nu
pot să Mă sfinţesc. Voi fugiţi de cuvântul care vine cu Mine din Tatăl şi care dă viaţă
oamenilor. Cuvântul Meu este adevărul. De ce nu-l luaţi ca să-l puneţi peste oameni şi ca să
le daţi viaţă din viaţa Mea? Dar voi le daţi viaţă din viaţa voastră, iar voi sunteţi păcătoşi. O,

15


de ce nu vreţi voi mântuirea oamenilor aşa cum am voit-o Eu? Eu n-am făcut ce faceţi voi.
Voi staţi ascunşi de oameni, şi când ieşiţi la ei vă daţi slujitori ai Mei şi stăpâni pe oameni.
Mă retrăgeam şi Eu dintre oameni şi dintre ucenicii Mei şi Mă ascundeam să Mă rog Tatălui
Meu pentru ai Mei, şi apoi veneam iar în mijlocul oamenilor cu cuvântul vieţii veşnice. Dar
voi când staţi ascunşi de oameni vă duceţi şi vă desfătaţi şi mâncaţi şi beţi, şi nu faceţi ce am
făcut Eu, Care plângeam la Tatăl pentru om.

De ce nu primiţi cuvântul Meu? Oare, pentru că fiii cuvântului Meu sunt mici şi fără
rang? Dar nu ştiţi voi Scriptura care spune că «Dumnezeu este în sfatul drepţilor»? Acolo vă
temeţi voi de frică? Acolo unde nu este frică? Acolo, unde Eu sunt în sfatul drepţilor? Scris
este în Scripturi: «Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este cel ce
înţelege, cel ce caută pe Dumnezeu, dar toţi oamenii s-au abătut şi s-au făcut netrebnici
până la unul. Dar vor cunoaşte toţi cei ce lucrează fărădelegea, toţi cei ce mănâncă pe
poporul Meu ca pâinea, că Eu sunt nădejdea săracului, dar voi aţi ruşinat sfatul săracului
şi v-aţi temut de frică acolo unde nu este frică». O, de omul rău şi păcătos nu vă este frică,
dar de omul care trăieşte în voile Mele, de acela vă e frică. O, sunteţi fricoşi şi v-aţi pus
paravan pe câţiva preoţi despre care ziceţi voi că sunt buni şi cereşti pe pământ, şi apoi ziceţi
că sunteţi cu Mine, dar şi pe aceştia i-aţi forţat să lovească în cuvântul adevărului, care vine
cu Mine în vremea aceasta, vine cuvântul ca să judece fărădelegea de pe pământ, căci aşa am
spus: «Nu Eu, ci cuvântul vă va judeca».

Vă scriu carte şi vă spun să nu mai răstălmăciţi Scripturile Mele. Ele sunt ale Mele şi
ale celor ce le iubesc pe ele făcând voia Mea, care este scrisă în Scripturi. Am zis că: «Nimic
din afară de om nu spurcă pe om intrând în el». Şi ce este această Scriptură? Iată, vin
tălmăcitor în casa Tatălui Meu şi citesc încă o dată şi încă o dată din Scripturi şi tălmăcesc:
cele din afară de om care intră în om, acelea nu sunt omul, şi sunt din afara lui, nu din el.
Acelea intră din afară şi se întorc tot în afară pe calea pântecului. Calea pântecului este
pentru cele din afara omului care ies din om tot pe calea pântecului, bucatele fiind toate
curate, dar ceea ce iese din om, iese din inimă şi spurcă pe om. Inima spurcată de păcat dă
din ea cele rele ale ei, dă din ea cugete rele: desfrânări, ucideri, hoţii, lăcomii, viclenii,
înşelătorii, minciuni, pizme, trufii şi uşurătate, şi toate acestea spurcă pe om, spurcă duhul şi
trupul omului, căci ies din om, şi nu vin din afara lui aşa cum vin bucatele pe calea
pântecului şi ies din om pe aceeaşi cale. Şi de ce am spus Eu aşa în ziua aceea când am spus?
Am spus pentru cei ce se dădeau sfinţi în casa Tatălui Meu, pentru cei ce se credeau curaţi
prin spălare cu apă pe mâini, dar în ei cugetau să Mă ucidă şi să pună la întuneric cuvântul lui
Dumnezeu, care vădea fărădelegea lor. Am spus aşa pentru omul fariseu care-şi spăla partea
cea din afară, iar cea dinăuntru o lăsa plină de lăcomie. Inima nu şi-o spăla, ci numai mâinile,
de teamă să nu cumva să intre ceva necurat în el. Pentru un aşa om, mâna nespălată e mână
necurată, după datina bătrânilor, porunci omeneşti care dau la o parte poruncile dumnezeieşti
desfiinţându-le cu datinile date de oameni.

O, de ce am spus Eu că bucatele sunt toate curate? O, mare este acest adevăr. Nimic
pe pământ nu poate săvârşi păcat, în afară de om. Omul cel dintâi între făpturi a săvârşit
păcatul, şi prin om s-a întâmplat căderea şi a făpturii şi a firii. Numai omul era mare, numai
el era pus stăpân peste toate cele făcute de Dumnezeu. Omul este cel ce poate sfinţi şi preţui,
şi tot omul este cel ce poate spurca sau poate dispreţui, şi de aceea am spus că nimic din afara

16


omului nu poate spurca pe om dacă intră în el. Dar când am spus, era vorba de bucate, de
spălarea mâinilor înainte de masă, de mâinile care se numesc spurcate dacă nu sunt
spălate după datina oamenilor. Şi iată ce face omul bisericii! În loc să înveţe pe cei mulţi,
care trăiesc în necurăţiile inimii lor, omul bisericii răstălmăceşte Scriptura şi nu se teme de
cuvântul care va judeca pe cel ce nu înţelege.

Vin preoţi şi arhierei la poarta cuvântului Meu, vin să-şi arate înţelepciunea cea din
Scripturi şi zic că Eu i-am spus lui Petru că nimic nu e necurat din ce a binecuvântat
Dumnezeu. Dar Eu i-am spus lui Petru că toate câte Dumnezeu curăţeşte, să nu le numească
el spurcate. Petru era iudeu, şi nu mâncase nimic necurat şi spurcat, şi nu înţelegea de ce
glasul Meu de trei ori l-a îndemnat să mănânce cele ce nu se cuveneau a fi mâncate. Şi pe
când el nu se dumirea întru sine ce ar putea însemna vedenia de la Domnul, au venit bărbaţii
trimişi de Cornelie sutaşul ca să-l caute, iar Duhul Domnului i-a zis: «Iată, trei bărbaţi te
caută şi sculându-te, mergi cu ei şi nu te îndoi, că Eu i-am trimis». Şi s-a dus Petru la
Cornelie, şi le-a zis celor din casa lui: «Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se
unească cu cel de alt neam. Dar Domnul mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat
sau necurat, şi cu adevărat înţeleg că Domnul nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se
teme de El şi face dreptate, este primit de El».

Iată ce faci tu, omule al bisericii! Te încumeţi să amesteci bucatele cu făpturile.
Apostolii Mei când au fost surprinşi de iudei că mănâncă cu mâinile necurate şi nespălate, nu
aveau la masa lor carne, şi aveau bucate creştineşti şi nu păgâneşti. De aceea am zis Eu
aceste două cuvinte: „creştin“ şi „păgân“, dar voi amestecaţi, şi nu ţineţi seama aşa cum a
ţinut Petru când a zis: «Dumnezeu mi-a arătat să înţeleg că El nu este părtinitor, ci în orice
neam, cel ce se teme de El şi face dreptate, este primit de El». Iată, cel ce nu se teme de
Domnul, pe acela nu-l primeşte Domnul, că nici nu vine după Domnul unul ca acela, ci vine
numai acela care se teme şi face dreptate, şi căruia Domnul îi iese în cale ca să-i dea după
faptele lui. Aşa să înţelegeţi voi Scriptura, şi nu cum vreţi voi, oameni ai bisericii. Vă scriu
carte, că văd că nu aveţi înţelepciune chiar dacă staţi pe masă cu Scriptura şi cu ea învinuiţi
pe fiii dreptăţii şi ziceţi că ei opresc căsătoriile şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Domnul le-
a făcut ca să se ia cu mulţumire. Vin şi cu această Scriptură în calea voastră şi v-o tălmăcesc
Eu; Eu şi nu fiii cuvântului Meu, pe care voi îi prigoniţi dintre voi; îi prigoniţi cu faptele
voastre cele rele pe care le faceţi, căci aţi făcut din locaşurile sfinţite de părinţi, locaşuri ale
voastre, în care săvârşiţi fărădelege şi lăcomie şi blasfemie, iar poporul Meu cel drept a fugit
de voi, că scris este: «Fugi, poporul Meu, de cel ce lucrează fărădelegea înaintea Mea». Au
fugit de voi copiii Mei, dar nu cum spuneţi voi că s-au rătăcit. Voi sunteţi cei ce aţi rătăcit de
la căile dreptăţii, de la ortodoxie şi de la credinţă, şi Eu am văzut din cer, de lângă Tatăl, şi
am venit cuvânt pe pământ ca să judec fărădelegea de pe pământ. Am venit, şi Mi-am dat
popor deoparte şi lucrez prin el ortodoxie peste oamenii care nu mai au păstori, lucrez ca să
nu piară credinţa cea dreaptă, să nu piară ortodoxia dintre oameni. Voi ziceţi că fiii
cuvântului Meu sunt rătăciţi şi că nu ascultă de voi şi că nu se supun vouă. Dar voi ascultaţi
de Dumnezeu? Voi vă supuneţi voilor lui Dumnezeu? Ce am folosit Eu atunci când am venit
şi M-am supus mai-marilor de pe pământ care stăpâneau în numele lui Dumnezeu peste
oameni? Ce au folosit ei dacă M-am supus lor? Şi dacă nu M-am supus lor şi voilor lor, M-au
făcut eretic, M-au numit rătăcitor şi rătăcit şi M-au blestemat prin moarte pe cruce ca şi pe
cei blestemaţi de ei. Când apostolii Mei au fost rugaţi de mai-marii iudeilor să nu mai

17


vorbească despre numele Meu, ei le-au răspuns că se cuvine să asculte de Dumnezeu mai
mult decât de oameni.

O, oameni ai bisericii, nu veţi putea birui cuvântul Meu şi pe fiii cuvântului Meu. Ei
sunt trimişii Mei spre voi şi spre oameni, iar cei ce vor crede în Mine la propovăduirea Mea
prin ei, se vor mântui de rele şi de rătăcire şi de minciună şi de fărădelege şi vor lua cuvântul
Meu şi îl vor pune peste ei, căci Eu sunt Îngerul Cel mare, Care am cosorul în mână şi Îmi
curăţ via şi Mi-o îngrijesc; la fel şi pomii îi curăţ şi le dau creştere, căci scris este: «Eu sunt
Păstorul oilor». Iată, nu voi sunteţi păstorii oilor Mele. Eu sunt Păstorul lor, şi scris este în
Scripturi şi în prooroci: «Lua-voi oile Mele din mâna păstorilor care le păstoresc, şi le voi
păstori Eu, iar pe păstorii care păstoresc, îi voi împiedica să mai păstorească. Eu Însumi
voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta, căci păstorii oilor sunt păstori necredincioşi şi
n-au păzit turma». (Vezi tema: „Adevărata biserică”, n.r.)

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoşii despre care scrie în
Scripturi că vor fi şi vor opri căsătoriile şi folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să
se ia cu mulţumire. Dar de ce zici tu aşa? De ce nu te uiţi bine care sunt cei ce seamănă cu
această Scriptură? Cine este cel ce opreşte căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu eşti
cel ce împlineşti legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească şi apoi să-l faci preot
slujitor pentru cele sfinte ale Mele şi să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă
căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului aşa
cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului şi a adulterului pe pământ?
Oare, prin legea căsătoriei puteţi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiţi sfinţi,
precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toţi oamenii sfinţi care au lăsat familii şi pe femeile lor şi s-
au dat legii sfinţeniei au oprit ei căsătoriile? Şi dacă nu le-au oprit, de ce ziceţi voi că fiii
cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. (Vezi
„Taina omului şi a femeii”, n.r.) Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după
legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl şi am spus
că nu sunt părtinitor şi că nici un om care slujeşte dreptăţii nu este spurcat sau necurat, ci este
primit de Dumnezeu, şi este creştin cel ce se teme de Domnul şi face dreptate înaintea lui
Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinţi pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit
căsătoriile şi naşterea de fii? Ba au născut mulţi fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru
Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, şi căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru
om, căsătoria este naştere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naştere de fii ai
lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, şi pentru Dumnezeu e alta, că scris
este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu
mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», şi când am spus aşa, am
vorbit despre creştini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt
rostite pentru cei credincioşi, nu pentru cei necredincioşi când este vorba despre o astfel de
Scriptură a căsătoriei şi a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce opreşte azi
căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Şi cine nu calcă azi peste această lege? Nici un
om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoţii n-au voit să nu calce peste legea
căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfinţeniei
unui slujitor al cerului. Şi iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci

18


este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta.
Eu nu i-am despărţit pe cei căsătoriţi, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup
cu Mine pe cei doi, şi le-am spus să nu fie despărţiţi de Trupul şi Sângele Meu, căci scris
este: «Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, nu are viaţă în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului,
care este cuvântul Meu şi care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuţi din
cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoşi. Dar ce
este proorocul mincinos? Iar şi iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii.
Proorocul mincinos este acela care vorbeşte în numele lui Dumnezeu şi nu face
faptele dreptăţii Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se
întoarcă de la necredinţa lor. Întrebaţi Scripturile şi vedeţi din ele ce înseamnă proorocul
mincinos care povesteşte închipuirile inimii lui şi nimic din cele ale Domnului, ducând pe
poporul Meu cu minciuna. Şi iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care
nu voieşte să vin aşa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte şi
ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu aşa am
spus: «Vin curând, fiţi gata, vin curând! Privegheaţi întru venirea Mea!». (Vezi tema:
„Proorocul mincinos şi ecumenismul”, n.r.)

…Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului,
din 18-05-1997
***

Omul din lume nu ascultă de Dumnezeu şi nu-i place vorbirea cu Mine, că el are
multe de vorbit şi nu-i place vorbirea cu Mine şi nu ascultă de Mine, aşa cum nici Adam n-a
ascultat ce i-a spus Dumnezeu, şi a fost rău de el şi de tot neamul omenesc. Dar voi, fiilor, să
ascultaţi, tată, de Mine şi să faceţi ce vă spun şi ce vă cer, că neascultarea nu e bună.
Neascultarea rodeşte în om neascultare dacă omul o ia în el. Adam n-a ascultat nici în cer,
nici pe pământ; nici în rai, nici în afara raiului. I-am spus în rai ce să mănânce şi nu M-a
ascultat. I-am spus în afara raiului ce să mănânce pentru neascultarea lui, şi nici atunci n-a
ascultat. Iată, şi vouă vă spun: mâncaţi cuvântul Meu şi hrăniţi-vă din roadele lui ca să
fiţi veşnici, fiilor, şi să fiţi ascultători şi să luaţi plata ascultării de Dumnezeu. Amin. Din
toate cuvintele Mele să luaţi şi să mâncaţi şi să împărţiţi veşnic între voi, dar din ale
oamenilor să nu luaţi, ca să nu muriţi ca oamenii, căci voi aveţi laptele vieţii, şi Eu vă alăptez
ca un tată bun şi ca o mamă bună.

I-am spus lui Adam în rai, i-am spus ce să mănânce şi cum să mănânce şi n-a ascultat.
I-am spus aşa: «Iată, vă dau toată iarba cea verde care face sămânţă pe pământ, şi tot
pomul care are rod cu sămânţă în el». I-am spus lui Adam în rai: «Din toţi pomii din rai
poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci dacă vei
mânca vei muri în ziua aceea».

O, fiilor, ziua neascultării este moarte. Neascultarea este moarte, fiilor, căci în ziua
când Adam a mâncat din cele oprite, a intrat în el neascultarea, care este moarte, tată; a intrat
moartea în el, şi el s-a ascuns în el, iar când l-am scos din rai şi l-am pus pe pământ, aşa i-am

19


spus: «Pentru că n-ai ascultat, blestemat va fi pământul pentru tine şi cu osteneală să te
hrăneşti din el, căci spini şi pălămidă îţi va rodi, şi te vei hrăni cu iarba câmpului, şi cu
sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, hrana ta, până ce te vei întoarce în pământul
din care eşti luat», şi l-am scos din rai ca să lucreze pământul din care fusese luat şi făcut.

Adam a fost făcut din pământ, şi pământul l-a recunoscut de stăpân pe cel făcut de
Dumnezeu din pământ. Iar dacă Adam a căzut de la faţa Creatorului său, a căzut şi pământul
sub blestem, căci din pământ a fost făcut Adam. Dar nici a doua oară nu s-a supus Adam
lui Dumnezeu, că n-a ascultat ca să mănânce ce-i spusese Dumnezeu, şi omul a mâncat
fiinţă vie. Omul a omorât fiinţă vie şi a mâncat, şi n-a ascultat ca să mănânce ce a spus
Dumnezeu când a spus: «Te vei hrăni cu iarba câmpului, şi prin sudoarea feţei tale îţi vei
mânca pâinea ta».
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti, a samarinencei,
din 25-05-1997
***

Iată, las cuvânt nou pe pământ. Vin nou, învăţătură nouă las peste oameni: cine
părăseşte mâncatul de carne şi duhul cărnii şi al lumii, cine părăseşte băutura de la care
vine desfrâul în om, unul ca acela poate vedea ce este înţelepciunea care vine de la carne
şi de la sânge, înţelepciunea firii omului, înţelepciunea care l-a despărţit pe om de
Dumnezeu. Cine părăseşte mâncarea şi băutura păgânească de la care vin toate relele
cele din om, acela va afla izvorul înţelepciunii şi va ieşi în întâmpinarea Mea. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie,
izvorâtorul de mir, din 08-11-1997
***

…O, oamenilor, strigă duhurile îngerilor la voi! Ce mâncaţi voi? Ce beţi voi? Ce
mănâncă şi ce bea sufletul vostru? Carnea şi ţuica v-au lăsat fără îngeraşi păzitori. Până
când mâncaţi şi beţi? O, voi aveţi şi suflet, nu numai trup. De ce vă place pâinea îngerilor
răi, pâinea cea amară? Îngerii răi vă îndeamnă să staţi fără Dumnezeu, fără îngerii cei din
cer. Cine bea ţuică, acela nu mai are aproape pe îngerul păzitor, căci băutura este
desfrânare. Ce altceva poate fi băutura cea tare? Ea este duh rău, şi cu ea se hrăneşte omul
cel nepăsător de suflet.

O, oamenilor, îngerii cei răi, care v-au depărtat de Dumnezeu, vă duc la pieire
veşnică. Întoarceţi-vă de la faptele voastre cele ruşinoase şi lepădaţi-le pe veci, şi Domnul vă
va primi prin pocăinţă. Luaţi cuvântul Domnului şi veniţi spre legile Domnului. Legea spune
să nu ai alt dumnezeu, afară de Domnul Cel adevărat. Legea spune să nu iei numele
Domnului în deşert, şi să-ţi aminteşti de ziua când Domnul S-a odihnit după ce le-a făcut pe
toate, şi pe tine, omule pentru care Domnul a murit şi a înviat. Legea spune să nu ucizi, să nu
fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu loveşti pe aproapele tău pentru cele
ce sunt ale lui. Întoarceţi-vă, voi, cei căzuţi de la Dumnezeu, şi Domnul vă va primi prin
spălare şi prin pocăinţă. Amin, amin, amin.

…Iar tu, popor credincios în Domnul, îndreaptă-l pe cel greşit, că nu-i de ajunsă
numai iertarea. Nu mai sunt apostoli cu putere cerească pe pământ, că toţi iubesc carnea şi

20


băutura şi curvia şi necredinţa cea pentru venirea Domnului. Luaţi cuvântul Domnului şi
suflaţi-l până la toate marginile, că noi, îngerii, lucrăm prin voi şi vă ajutăm şi împlinim
cuvântul Domnului cel către voi trimis. Fiţi sămânţă sfântă pe pământ, ca să răsară pământ
nou din sămânţă sfântă, iar cu păcatul să nu vă încercaţi, că păcatul l-a scos pe om din rai.
Ajutaţi pe cei ascunşi în ei cu păcatul, dar luaţi seama la voi înşivă, urând păcatul şi
trăgându-l pe om din iad. Cine nu-şi spune păcatul, aceluia trebuie arătat păcatul cel
dinăuntru. Nu se poate să umble cineva cu păcura şi să nu se mânjească, dar îngerii vă şterg
pe voi, căci fiecare doctor se murdăreşte pe mâini când sparge buba cea coaptă în om.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,
din 21-11-1997
***

Fiilor, fiilor, ce este carnea şi cine a făcut-o şi cine o creşte ca să fie? O, fiilor, ce am
spus Eu să mănânce omul? Ce am spus Eu să mănânce animalele şi păsările cerului şi
vietăţile toate, pe care Eu le-am pus între cer şi pământ ca să trăiască? Eu nimănui nu i-am
spus să mănânce carne sau să fie carne de mâncat. Eu i-am dat omului spre hrană iarba care
face sămânţă şi tot pomul care are rod cu sămânţă într-însul, iar celorlalte vietăţi le-am dat ca
hrană iarba verde. De ce oamenii mănâncă animale şi păsări şi vietăţi? De ce animalele şi
păsările şi vietăţile se mănâncă unele pe altele şi pe oameni? De ce nu mănâncă ce le-am dat
Eu ca hrană? De ce, oare? Cine poate să-Mi răspundă? O, este, oare, cel ce-Mi va răspunde?
Eu, Domnul, îi poruncesc să-Mi răspundă.

Eu sunt Cel ce aud orice glas, aşa cum am auzit glasul lui Abel, care striga la Mine
din pământ. Acest copil al lui Adam a vărsat sângele mielului cel adus ca jertfă a inimii lui
înaintea lui Dumnezeu. Eu am luat jertfa inimii lui, jertfa iubirii lui către Mine, dar sângele
mielului jertfit a făcut miros de sânge pe pământ, şi apoi sângele lui Abel a însemnat
pământul cu sânge de om, şi iată, carnea şi sângele nu trag cu moştenirea împărăţiei cerurilor.

Fiilor, fiilor, ce este carnea şi cine a făcut-o şi cine o creşte ca să fie? De ce mănâncă
oamenii carne? De ce mănâncă animalele carne? De ce se mănâncă, fiilor, carne? De ce
carnea mănâncă carne? De ce nu se mănâncă ce am lăsat Eu spre mâncare? Cine poate să-Mi
răspundă? Eu sunt Cel ce aud pe cel ce-Mi răspunde.

O, unde eşti, făptura Mea? Omule cel întâi zidit, răspunde-Mi! Răspunde-Mi, ca să
audă tot neamul omenesc că Eu sunt Dumnezeul celor vii şi al celor adormiţi. Răspunde-Mi,
tu, cel zidit de mâna Mea din pământ! Amin, amin, amin.

– Iată-mă, Doamne. Cine poate sta împotriva cuvântului Tău? Este, oare, cel ce
poate să-Ţi răspundă în afară de mine? Eu sunt omul cel întâi zidit; zidit de mâna Ta şi de
iubirea Ta. M-ai zidit din cuvânt şi din iubire şi din pământ, şi m-ai numit om. Nu m-ai numit
carne, şi m-ai numit om. Eu sunt cel ce am păcătuit împotriva Ta şi a mea, iar Tu erai Cel
Preaînalt. Tu eşti Ziditorul meu şi a toate cele văzute şi nevăzute care înseamnă Dumnezeu,
dar eu m-am făcut fur prin nesupunere. Mi-ai dat tot ce ai creat Tu pentru mine, dar eu am
râvnit la ale Tale, Doamne. Tu erai Cel Drept şi n-ai ascuns de mine pe cele ale Tale, şi le-ai
pus în mijlocul raiului, ca să fie ale Tale, nu ale mele; ca să fie semnul Tău în calea mea, ca
să fii Tu cu semn înaintea mea mereu, iar eu să am voie liberă şi cu ea să Te iubesc şi să fiu

21


iubirea Ta, şi Tu să fii iubirea mea în toate ale mele, şi ca să fiu al Tău, şi nu al meu. Dar eu
m-am înălţat. O, cum de m-am înălţat? Nu mai era nimeni pe pământ peste care să mă înalţ.
M-am înălţat împotriva Ta, Doamne. Am voit să fiu ca Tine şi mai mult ca Tine. M-ai aşezat
în raiul cel din Eden şi mi-ai dat mie tot ce ai făcut pentru om, şi eu m-am semeţit cu gândul
că sunt mare peste toate şi mi-am zis: „Sunt Dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu“.
Din pricina frumuseţii mele inima mea s-a îngâmfat şi prin trufia mea mi-am pierdut
ascultarea şi înţelepciunea, după cum este scris în Scripturi despre fapta mea, despre trufia
inimii mele în raiul cel din Eden. Tu când ai văzut că mi-am făcut înţelepciunea mea din
trufia mea, ai avut grijă de viaţa mea şi mi-ai spus cu poruncă: «Din toţi pomii raiului poţi
să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care
vei mânca, vei muri negreşit».

Eu am umblat cu semeţie de sine înaintea Ta, Doamne, şi am spus taina Ta femeii pe
care am numit-o femeie şi am numit-o carne din carnea mea şi os din oasele mele, şi am zis
că este a mea. N-am voit să fiu al Tău cu tot ce este al meu, cu tot ce aveam de la Tine făcut
şi dat, şi m-am smuls din Tine şi m-am alipit de femeie cu inima mea. Edenul era grădina Ta,
nu era a mea, dar în inima mea s-a încuibat nelegiuirea mea cea din trufia inimii mele
născută. Când eu am spus către femeie porunca Ta să nu mâncăm din pom, femeia cea din
carnea mea s-a făcut din carne poftă, şi gândul ei a lucrat prin pofta ei, şi îngerul cel frumos
a lucrat pentru femeie prin trupul şarpelui care se încolăcise pe pomul cel cu roade oprite
pentru mâncat. Acesta a îndemnat pe femeie să mănânce, că nu va muri, ci «li se vor
deschide ochii şi vor fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul». Şarpele s-a făcut semn rău
în calea omului prin pofta omului, prin semeţia omului, căci Tu le stai împotrivă celor ce se
semeţesc în cugetul inimii lor, Doamne, Creatorule a toate, şi ai pus duşmănie între şarpe şi
om, şi iubirea a început să plângă în Eden, şi firea plângea şi ea pentru căderea omului, căci
omul s-a făcut carne şi fire stricăcioasă, Doamne, iar carnea la carne trage, şi carnea este
pentru moarte, nu pentru Dumnezeu.

Ce este carnea? Iată întrebarea Ta, Doamne. Cine este cel ce a făcut-o? Eu sunt cel
ce-Ţi răspund. Eu sunt cel ce am făcut din lucrul mâinilor Tale carne şi fire stricăcioasă, că
am greşit înălţându-mă, şi apoi am greşit neascultând porunca Ta să nu mănânc din ce este
al Tău şi nu al meu, şi apoi am greşit lăsându-mă supus de femeie, şi apoi am greşit
rămânând de partea ei şi nu de partea Ta, Doamne. Eu sunt rădăcina omului cel supus
cărnii şi firii stricăcioase, dar Tu eşti din cer rădăcină a omului care voieşte să se nască din
moartea şi din învierea Ta dintre cei morţi.

Ai venit din cer acum două mii de ani, ca să lucrezi să-l sui pe om la locul de unde eu
am căzut. Ai stat nemâncat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pentru mine, cel care am
mâncat fără voia Ta din ale Tale, păcătuind cu semeţia şi cu neascultarea mea de
Dumnezeu. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi n-ai mâncat, şi Te-ai lăsat ispitit de duhul
cel rău mai mult decât m-am lăsat eu, dar ispita lui a fost biruită în trupul Tău. Ai biruit Tu
ce trebuia să biruiesc eu. Eu am înfiinţat pe duhul rău, iar Tu i-ai strivit puterea prin
smerenia Ta şi prin ascultarea Ta de Tatăl Tău. Ai plâns cu lacrimă dumnezeiască patruzeci
de zile pentru mine, că Tu pe mine mă cauţi de şapte mii de ani. În orice om voieşti să mă
afli, că Tu mă voieşti aşa cum am fost mai înainte de semeţia mea. În orice om mă voieşti aşa
cum am fost când m-ai aşezat la începutul meu în raiul cel din Eden.

22


Iată-mă, Doamne, căci pentru învierea mea ai venit între oameni ca să mori ca omul
şi să intri după mine în locuinţa morţilor în care am intrat cu lacrimi pe obraz pentru tot ce
am făcut împotriva Ta, Doamne. Te-am aşteptat atâta vreme să vii după mine. Şi acum Te
aştept să vii pentru tot omul care a murit prin faptele mele cele rele, pe care le-am făcut în
raiul cel din Eden. Poporul Tău cel de azi este cărare a venirii Tale, că vei veni curând,
curând, şi cu Tine vor veni toţi cei adormiţi întru Tine, întru nădejdea venirii Tale cea
de la sfârşitul veacurilor, Doamne şi Răscumpărătorule şi Fiule al Tatălui ceresc.

Iată-mă, Doamne. Sunt în venirea Ta şi îi spun neamului omenesc că nu trebuie să
mănânce omul carne, şi nici o vietate nu trebuie să mănânce carne. Eu sunt omul cel întâi
zidit şi am greşit pentru tot neamul omenesc care a greşit prin mine.

Mărturisesc păcatele mele cele din Eden. Cunoaşterea este a lui Dumnezeu, nu este a
omului, iar eu am greşit atingându-mă prin femeie de cele ale lui Dumnezeu, şi luând şi
mâncând prin femeie.

Eu sunt făcut din pământ român, şi sunt român, şi sunt omul cel întâi zidit din
pământul cel întâi ivit din apă la facerea cerului şi a pământului.

Doamne, fie voia Ta peste pământul român, precum a fost la începutul pământului.
Duhul meu plânge pentru toată stricăciunea care s-a aşezat peste pământ prin neascultarea
mea cea de la începutul meu. Duhul meu aşteaptă venirea Ta, Doamne, Fiule al Tatălui şi
Fiule al omului, Care vii cu taina nestricăciunii omului, pe care eu am pierdut-o pentru mine
şi pentru fiecare om. Dar Tu eşti Răscumpărătorul Care vii, şi nu este om să pătrundă pe
Dumnezeu, Cel ce este şi Cel ce vine, Cel ce a murit şi a înviat pentru fiecare om.

Iată-mă, Doamne, că m-ai chemat, şi am venit la cuvântul Tău, că Tu eşti Dumnezeul
meu. Fericit este omul care ascultă pe deplin de glasul lui Dumnezeu.

Doamne, curăţă-mă de vina mea, care a căzut peste tot neamul omenesc, că am ieşit
cu ea în faţa cerului şi a pământului, ca să vină apoi împlinirea făgăduinţelor venirii Tale pe
pământ, în lucrare de cer nou şi de pământ nou pe pământul român pe care Tu stai şi
cuvintezi cuvântul venirii Tale, chemând toate neamurile pământului înaintea Ta, pentru ziua
cea mare a răscumpărării. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu de azi, omul cel întâi zidit Mi-a răspuns şi a venit când l-am strigat.
Vino şi tu în taina cuvântului Meu şi stai în ea, că tu eşti rodul cel văzut al tainei cuvântului
Meu şi eşti aşteptat de omul cel întâi zidit şi de toţi urmaşii lui. Eu sunt Cel ce pe toate le-am
adus din nefiinţă la fiinţă atunci când le-am creat. Nu le-am creat ca să se mănânce unele pe
altele. Nu le-am zis să fie carne de mâncat unele pentru altele. Vreau să repar stricăciunea pe
care Mi-a făcut-o omul cel întâi zidit, şi după el tot omul cel ieşit din om. Vin şi vărs din
Duhul Sfânt peste duhul oamenilor, iar tu, poporul Meu, eşti unealta cu care-Mi lucrez
lucrarea cea pentru împlinirea venirii Mele şi a făgăduinţelor Mele pentru răscumpărarea
trupurilor. Amin.

23


Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai,
din 01-03-1998
***

Voiesc să las prin voi o taină înţeleasă peste pământ: cine mănâncă carne bea şi
vin, iar cine nu mănâncă carne nu bea nici vin. Aceasta este deosebirea între cei sfinţi şi
cei păcătoşi.

Fiilor, luaţi în voi sfinţenia întreagă, căci cine nu mănâncă carne nu bea nici vin.
Vinul este sângele Meu numai în potir, fiilor, amin, iar ce este în afară de aceasta este
de la diavolul. Toată băutura ameţitoare este de Mine blestemată, că Mi-a nimicit neamul
oamenilor. Sunt plin de durere, că vinul a rămas neblestemat, şi omul se îmbată de vin, şi se
îmbată şi cei ce cred în cuvântul Meu, şi se îmbată de vin slujitorii bisericii, nu numai de alte
băuturi. Fiilor, e plagă mare peste oameni carnea şi vinul, dar Eu, Domnul, voi lua acestea de
la oameni, căci acestea trag pe om la despărţirea de Dumnezeu. Omul care mănâncă carne şi
bea vin, acela nu are înţelepciune din cer şi nu are sfinţenie în cuget şi în trup şi în inimă.

Fiilor, fiilor, iată ce am spus Eu peste voi: fiţi vii! Nimeni din cel ce este viu să nu
calce peste viaţa din el, căci Trupul şi Sângele Meu pe care l-am dat celor sfinţi în vremea
trupului Meu i-a sfinţit pe cei sfinţi, iar pe Iuda l-a omorât.

Fiilor, fiţi vii, fiţi sfinţi. Învăţătura Mea are în ea viaţă veşnică. Învăţătura Mea este
împărăţia Mea cu oamenii pe pământ. Învăţătura Mea este venirea Mea. Amin, amin,
amin. (Vezi tema: „Împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut”, n.r.)
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu peste soborul de la ieslea cuvântului, din 16-08-
1998
***

– O, fiilor, toate sunt scrise în Scripturi, dar omul se face că nu le ştie. Aşa face omul
şi cu cuvântul Meu cel de azi, pe care Eu, Domnul, îl scriu pe pământ prin mânuţele voastre.
Este scris în Scripturi că «necredincioşii vor fi şterşi de pe pământ», dar omul s-a învăţat să
piară şi zice că aşa este legea de când lumea. O, nu asta este legea! Asta nu e lege, omule.
Asta este plata păcatului tău, omule învăţat cu pieirea. Omule, omul cel ieşit din tine este
plata păcatelor tale, nu este lege. Vezi tu la ce spui lege? Tu spui lege la păcat, căci l-ai pus
lege peste tine ca s-o împlineşti. Împlineşte-o dacă aşa vrei, dar să ştii că Eu pe om îl fac tot
din pământ, aşa cum l-am făcut întâi, căci cel ieşit din tine este păcatul tău, nu este
omul. Ce să-ţi fac dacă tu ai voit ca femeia să fie femeia ta? Dacă tu rămâneai al Meu,
rămânea şi femeia a Mea, şi rămâneai omul lui Dumnezeu, că Eu pentru asta te-am creat. Eu
nu te-am creat ca să te dau păcatului, ci te-am creat ca să te rodesc şi ca să te înveţi lucrul
rodirii, dar dacă tu ai făcut femeie a ta din femeie, ai uitat pe Dumnezeu şi te-ai alipit de
femeia ta, şi n-ai mai ştiut taina trupului cel făcut de Dumnezeu, care spune că nu sunt doi cei
doi, ci sunt unul, împreună cu Dumnezeu, precum Unul este Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Amin.

Acum am venit pe pământ cuvânt ca să-ţi fac judecata, omule. (Vezi tema:
„Judecata”, n.r.) O, dacă te-ai pocăi de fapta ta cea adâncită în timp! O, dacă ai vrea să fii

24


credincios şi nu necredincios! O, omule necredincios, care nu împlineşti cuvântul Meu!
Împlineşte-l, că vin din cer şi îţi spun acest cuvânt. Eşti bătrân de şapte mii de ani, omule.
Când erai în rai, grăiam cu tine şi tu Mă auzeai. După ce ai ieşit din rai pentru neascultare şi
pentru păcat, L-ai dat pe Dumnezeu pentru păcat şi ai ascultat glasul păcatului. O, glasul
păcatului îl auzi şi îl crezi, dar glasul Meu nu-l mai auzi şi nu-l mai crezi. Urechea ta e poartă
a fărădelegii; la fel şi ochii; la fel şi credinţa; la fel şi înţelepciunea, căci tu ai schimbat cursul
înţelepciunii tale odată cu ieşirea ta din rai când te-ai împotrivit Făcătorului tău. Dar Eu am
deschis porţile raiului, ca să Mă vezi şi să Mă auzi, căci am venit după tine cu vindecare, şi
voiesc să-ţi întocmesc din nou urechea şi ochii şi tot trupul tău. Stau în uşa cortului Meu, şi
am pus înaintea ta semn ca să Mă cunoşti. Cuvântul Meu este semnul. (Vezi tema: „Semnul
Fiului Omului”, n.r.) El este izvor de apă vie în pământ fără de apă. Eu sunt cuvântul cel din
cer, prin care Mi-am născut copilaşi pentru Tatăl, ca să stau cu ei înaintea ta, omule hoinar şi
fără cale. O, când te-am întocmit din pământ, a fost uşor. Acum eşti carne şi sânge, dar
acestea nu moştenesc împărăţia cerurilor, căci se împotrivesc prin duhul lor cel potrivnic
vieţii, fiindcă scris este: «Ce este din trup, trup este, carne şi sânge este». O, greu Îmi este să
te întocmesc din nou, căci tu eşti potrivnicul Meu, ca şi diavolul, dar iată ce cuvânt am rostit
pentru ca să-l împlinesc: tot ce a făcut omul pe pământ, se va întoarce împotriva omului.
Tot ce a făcut omul pe pământ, sunt pietre de aducere-aminte ale păcatelor omului care
s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu pe pământ.

Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi pe om, căci învierea
morţilor va fi judecata omului care a făcut din păcat om. Eu pe om l-am întors în pământ
ca să-l ruşinez şi ca să ştie că tot ce a făcut el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din
pământ să-l fac, căci au fost şi sunt pe pământ oameni care s-au lăsat cu Mine pentru facerea
din nou a omului, şi cu aceştia voi lucra pe om, aşa cum am voit să lucrez cu omul cel întâi
zidit, iar Eu, Domnul, voi rosti cu cuvântul Meu prin gura celor ce s-au lăsat lucraţi de
Mine, şi voi ridica din pământ neamul omenesc, spre judecata duhurilor potrivnice lui
Dumnezeu. Şi voi fi Dumnezeu drept, şi voi aşeza pe cei drepţi moştenitorii cerului şi ai
pământului, «cer nou şi pământ nou», după cum este scris în Scripturi. Amin. (Vezi tema:
„Învierea morţilor”, n.r.)
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Rusalii, din 04-07-
1999
***

…– O, fiilor, mare iubire este în cel ce se face mădular al lui Hristos, şi acela nu mai
uită ce este el, şi acela nu mai uită ce cere la Mine când cere, căci Eu am învăţat pe om să se
roage, şi omul nu ştie ce trebuie să fie rugăciunea lui. Omul s-a obişnuit să spună rugăciune
lui Dumnezeu, şi nu mai ştie ce trebuie să fie rugăciunea lui. Creştinul s-a înţigănit de tot.
El cere ca ţiganul care spune rugăciunea „Tatăl nostru“ gândindu-se la furat şi la
căpătat, aşa cum ştiţi voi de cel ce a fost pus să zică rugăciunea „Tatăl nostru“ cu
gândul la Dumnezeu, şi n-a putut. O, n-a putut, că i se promisese un cal numai ca să se
gândească la Dumnezeu în rugăciune. El însă când a ajuns la jumătatea cuvintelor rugăciunii,
a văzut şaua pe cal şi a zis: „Îmi dai şi şaua?“. Atunci a auzit: „Nu-ţi mai dau nici calul,
pentru că nu eşti cu gândul la Dumnezeu aşa cum te-am învăţat să te rogi“.

25


O, fiilor, s-a înţigănit tot omul care-şi zice creştin, şi aşa se roagă la Tatăl. Şi iată ce
vă spun: rugăciunea „Tatăl nostru“ arată iubirea către Tatăl a celui ce se roagă. Omul trebuie
pe Dumnezeu să-L bucure prin rugăciune, nu pe el însuşi. Spun acest cuvânt fiindcă văd
peste tot pământul oameni plini de bucurie, zic ei, când se roagă la Dumnezeu. Aceia nu ştiu
ce este rugăciunea cea către Dumnezeu şi nu ştiu care este drumul rugăciunii. Spuneţi voi la
aceştia, care este drumul rugăciunii spre cer. Spuneţi voi, fiilor. Amin.

– Rugăciunea are un drum anume, şi acela este drumul umilinţei, duhul rugăciunii
îndurerate, căci rugăciunea spre Dumnezeu nu este bucurie pentru om, şi este umilinţă
pentru om, şi este pocăinţă pentru om, şi bucurie pentru Dumnezeu dacă omul rămâne în
stare de pocăinţă când se roagă şi după ce se roagă. Amin.

– O, copilaşi, grăiesc prin cartea Mea, grăiesc cu voi ca să ştie omul cum să grăiască
spre Dumnezeu. Cum se rugau la Mine Daniel sau Ieremia sau tinerii din cuptorul de foc?
Cum Mă rugam Eu la Tatăl? Eu petreceam noaptea pe muntele Măslinilor mai înainte de
răstignire, rugându-Mă înlăcrimat pentru om, căci omul este fără de umilinţă când se roagă
Tatălui Meu; căci am venit după omul căzut făcându-Mă om căzut, şi aceasta trebuie să fie
umilinţă pentru om, nu bucurie.

…Iată cuvânt ca o sabie pentru cei ce nu ştiu să vină după Mine atunci când dau să
vină: nu este voie să mai păcătuiască cel ce se umileşte şi se pocăieşte şi se curăţeşte pentru
ca să se unească apoi cu trupul lui Hristos. Nu este voie să faceţi din trupul Meu mădular de
desfrânare în voi, o, oamenilor care daţi să veniţi după Mine şi nu ştiţi cum să veniţi. O, nu
ştiţi, fiindcă nu aveţi învăţători care să le fie milă de voi. Şi iată-Mă pe Mine, Învăţător venit
din cer ca să vă izbăvesc de trupul păcatului şi să vă îmbrac în trupul Meu şi să ies spre voi
cu hăinuţă de îmbrăcare şi să fiţi cu adevărat mădulare ale lui Hristos. Amin, amin, amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului, din 21-09-
1999
***

Nici un creştin dintre cei ce cred şi se hrănesc cu bucuria venirii Mele cuvânt peste
pământ, să nu se mire de prigoana care este, de rătăcirea care se zbate să rătăcească pe cei
iubitori de Dumnezeu. În toată vremea propovăduirii Mele acum două mii de ani, fariseii şi
cărturarii şi bătrânii care M-au omorât pe cruce, Mă ispiteau cu întrebări ca să-Mi găsească
pricină în cuvânt, şi să Mă piardă apoi, căci erau îngâmfaţi din pricina cunoştinţei lor. Mă
purtam din loc în loc, şi mulţimile se purtau după Mine cu duiumul, nu tainic ca acum. Eu le
vindecam suferinţele, ca să le plătesc credinţa şi iubirea, dar cărturarii şi fariseii dacă n-aveau
puterea Mea ca să facă şi ei faptele pe care le făceam Eu, cârteau zicând: «Cine este Acesta
Care grăieşte hule?», «Cine poate ierta păcatele afară de Dumnezeu?», «De ce mănâncă
Acesta cu vameşii şi cu desfrânaţii?». Eu însă le spuneam: «Adevărat grăiesc vouă, că
vameşii şi desfrânaţii merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu, căci a venit Ioan
la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut lui, şi vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi,
văzând, nu v-aţi căit nici după aceea ca să credeţi lui». Omul care păcătuieşte nu se
pocăieşte din pricină că păcătuieşte, dar cel ce se pocăieşte, acela nu mai păcătuieşte, şi
înţelege împărăţia cerurilor, iar Ioan le-a zis iudeilor: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia
cerurilor!». Tot aşa le-am spus şi Eu, şi le-am mai spus că «împărăţia cerurilor se

26

A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el

A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el

Similar to A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el (19)

More from billydeana

More from billydeana (9)

A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el